DiplomaDe10 Blog Studiezi la medicină? Iată ce tip de studiu să alegi…

Studiezi la medicină? Iată ce tip de studiu să alegi…

Bun Găsit,

Dacă ești la medicină, studiile tale vor fi fie calitative, cantitative sau mixte. Voi explica pe rând, pentru o înțelegere completă.


Ce este cercetarea calitativă

Să luăm cazul anestezologilor pentru exemplificare. 

Cercetarea calitativă oferă abordări pentru a explora și caracteriza educația viitorilor anestezologi.

De exemplu, practica anesteziei este din ce în ce mai mult bazată pe echipă. Membrii de bază ai echipei de îngrijire a anesteziei includ: medici, stagiari, asistente medicale anesteziste, asistenți anesteziști și alți membri ai echipei de asistență medicală.

Înțelegerea modului de lucru în cadrul echipelor de anestezie și a modului de a învăța cursanții despre îngrijirea anesteziei necesită abilitatea de a conceptualiza complexitatea psihologiei individuale și a interacțiunilor sociale care apar în cadrul echipelor.

Cercetarea calitativă este potrivită pentru a investiga probleme complexe precum îngrijirea în echipă.

De exemplu, un studiu calitativ poate:

– observa interacțiunile dintre membrii echipei de îngrijire a anesteziei în timpul unor situații stresante simulate și se pot realiza interviuri cu membrii echipei; 

– se poate descrie înțelegerea limitată a rolului fiecărui membru al echipei și percepțiile despre rolurile și responsabilitățile adecvate, ceea ce poate oferi o perspectivă pentru formarea echipelor interprofesionale.

Un alt studiu calitativ poate explora ierarhia în cadrul echipei de îngrijire a anesteziei, evidențiind reticența rezidenților de a contesta ierarhia stabilită și conturând strategiile pe care le folosesc pentru a face față fricii și intimidării.

Problemele cheie din educația medicală și anestezie, în special atunci când se explorează experiența umană și interacțiunile sociale, pot fi cel mai bine studiate folosind metodologii și metode de cercetare calitativă.

Educația medicală este un domeniu complex, iar cercetarea și practica în domeniul educației medicale se bazează și pe metode cantitative pentru a obține o mai bună înțelegere a cercetării calitative.


Cercetarea calitativă versus cantitativă

Pentru a ilustra diferența dintre cercetarea calitativă și cea cantitativă în educația medicală, ne punem întrebarea: 

„Ce face ca prelegerile de la amiază să fie eficiente pentru învățarea rezidenților?”

O abordare calitativă ar putea explora perspectiva cursanților asupra învățării în prelegerile conferinței de la prânz în timpul rezidențiatului și poate efectua o analiză tematică exploratorie pentru a înțelege mai bine ceea ce studentul crede că este eficient.

O abordare calitativă este utilă pentru a răspunde la această întrebare, mai ales dacă fenomenul de interes este incomplet înțeles.

Dacă am dori să comparăm tipuri sau atribute ale conferințelor pentru a evalua cele mai eficiente metode de predare într-o conferință, atunci o abordare cantitativă ar putea fi mai potrivită, deși o abordare calitativă ar putea fi de asemenea utilă.

Am putea folosi date calitative pentru a informa proiectarea unui sondaj sau chiar pentru a informa proiectarea unui studiu de control randomizat pentru a compara două tipuri de învățare în timpul conferinței.

Prin urmare, atunci când discutăm despre cercetări calitative și cantitative, problema nu este care abordare de cercetare este mai bună, deoarece se înțelege că fiecare abordare generează diferite tipuri de cunoștințe atunci când se răspunde la întrebarea de cercetare.

Primul pas al oricărui proiect de cercetare, calitativ sau cantitativ, constă în determinarea și rafinarea întrebării de studiu.

Aceasta include efectuarea unei analize amănunțite a literaturii, elaborarea unei declarații de problemă, stabilirea unui cadru conceptual pentru studiu și declararea unei scop.

O capcană obișnuită în cercetarea educației medicale este să începi prin a identifica metodele dorite (de exemplu, „Vreau să fac un focus grup cu studenții de la medicină”). Fără a avea o întrebare de cercetare clar rafinată este ca și cum ai pune căruța înaintea calului. 

Cu alte cuvinte, întrebarea de cercetare ar trebui să ghideze metodologia și metodele atât pentru cercetarea calitativă, cât și pentru cea cantitativă.

Recunoașterea cadrului conceptual pentru un studiu este la fel de importantă atât pentru cercetarea calitativă, cât și pentru cea cantitativă.

Într-o revizuire sistematică a cercetării în educația medicală, doar 55% dintre studii au oferit un cadru conceptual, limitând interpretarea și sensul rezultatelor.

Cadrele conceptuale sunt adesea teorii care reprezintă un mod de a gândi despre fenomenul studiat.

Cadrele conceptuale ghidează interpretarea datelor și situează studiul în corpul mai larg de literatură pe o anumită temă.

Întrucât cercetarea calitativă a fost dezvoltată în cadrul științelor sociale, multe studii de cercetare calitativă în educația medicală sunt încadrate de teorii din științele sociale.

Teoriile din disciplinele științelor sociale au capacitatea de a „deschide noi moduri de a vedea lumea și, la rândul lor, noi întrebări de pus, noi presupuneri de descoperit și noi posibilități de schimbare”.

Cercetarea calitativă în educația medicală a beneficiat de aceste noi perspective pentru a ajuta la înțelegerea problemelor fundamentale și complexe din educația medicală, cum ar fi: cultura, puterea, identitatea și sensul.


Diferențe 

Diferența fundamentală dintre metodologiile calitative și cantitative se concentrează pe epistemologie (adică opinii diferite despre adevăr și cunoaștere).

Diferențele dintre filozofiile calitative și cantitative ale cercetării științifice: în abordările cantitative și calitative se formulează ipoteze diferite despre lume, despre modul în care ar trebui să fie condusă știința și despre ceea ce constituie probleme, soluții și criterii legitime de „dovadă”.

Cercetarea cantitativă provine din obiectivism, o epistemologie care afirmă că există un adevăr absolut care poate fi descoperit; acest mod de a gândi despre cunoștințe îi determină pe cercetători să efectueze proiecte de studii experimentale menite să testeze ipoteze despre cauză și efect.

Cercetarea calitativă, pe de altă parte, provine din constructivism, o epistemologie care afirmă că realitatea este construită de contextele noastre sociale, istorice și individuale și îi determină pe cercetători să utilizeze proiecte de studiu mai naturaliste sau exploratorii pentru a oferi explicații despre fenomen în contextul în care ei. sunt studiate.

Acest lucru îi determină pe cercetători să pună întrebări fundamental diferite despre un anumit fenomen; cercetarea cantitativă pune adesea întrebări despre „Ce?” și de ce?” pentru a înțelege cauzalitatea, în timp ce cercetarea calitativă pune adesea întrebările „De ce?” si cum?” pentru a înțelege explicațiile.

Iată un cadru în vederea clasificării scopului cercetării în educația medicală pentru a reflecta etapele metodei științifice – descriere („Ce s-a făcut?”), justificare („A funcționat?”) și clarificare („De ce sau cum a funcționat? ”).

Cercetarea calitativă se încadrează în categoriile de „descriere” și „clarificare” prin descrierea observațiilor din medii naturale și dezvoltarea modelelor sau teoriilor pentru a ajuta la explicarea „cum” și „de ce” funcționează metodele educaționale.

O altă diferență între cercetarea cantitativă și cea calitativă este rolul cercetătorului în procesul de cercetare.

Studiile experimentale au precizat în mod explicit metode pentru crearea unui studiu „nepărtinitor” în care cercetătorul este detașat (adică, „orbit”) de procesul de analiză, astfel încât părtinirile lor să nu modeleze rezultatul cercetării.

Termenul „prejudecată” provine din paradigma pozitivistă care stă la baza cercetării cantitative.

Evaluarea și abordarea „prejudecăților” în cercetarea calitativă este incongruentă.

Cercetarea calitativă, bazată în mare parte pe o paradigmă constructivistă, recunoaște rolul cercetătorului de „constructor” de cunoaștere și utilizează conceptul de „reflexivitate”.

Deoarece cercetătorii acționează în calitate de constructori ai cunoașterii, ei trebuie să fie expliciți cu privire la perspectivele pe care le aduc procesului de cercetare.

Un cercetător reflexiv este cel care își provoacă propriile valori, ipoteze și moduri de gândire și care este explicit cu privire la efectele pe care aceste moduri de gândire le au asupra procesului de cercetare.

De asemenea, trebuie să contestăm aceste ipoteze și să ne deschidem către întrebări alternative, metode de colectare a datelor și interpretări ale datelor, pentru a veni cu perspective variate.

Prin urmare, cercetătorii calitativi nu se străduiesc pentru cercetare „nepărtinitoare”, ci pentru a-și înțelege propriile roluri în construcția cunoașterii.

Atunci când evaluează reflexivitatea, este important ca autorii să-și definească rolurile, să explice modul în care aceste roluri pot afecta colectarea și analiza datelor și modul în care cercetătorii au explicat acest efect și, dacă este necesar, au contestat orice ipoteze în timpul procesului de cercetare.


Metode mixte

În studiil în care se abordează metodele mixte, cercetătorul colectează și analizează în mod riguros atât datele calitative, cât și cantitative și integrează ambele forme de date în rezultatele studiului.

Cercetarea în educația medicală implică adesea întrebări complexe care pot fi cel mai bine abordate atât prin abordări cantitative, cât și calitative.

Combinarea metodelor poate completa punctele forte și limitările fiecărei metode și poate furniza date din mai multe surse pentru a crea o înțelegere mai detaliată a fenomenului de interes.

Exemple de utilizări ale metodelor mixte care ar fi aplicabile cercetării în domeniul educației medicale includ: 

– colectarea de date calitative și cantitative pentru o evaluare mai completă a programului

– colectarea de date calitative pentru a informa proiectarea cercetării sau dezvoltarea instrumentului unui studiu cantitativ

– colectarea de date calitative pentru a explica sensul din spatele rezultatelor unui studiu cantitativ.

Cheile pentru efectuarea studiilor cu metode mixte sunt:

– de a articula clar întrebările de cercetare

– de a explica rațiunea utilizării fiecărei abordări

– de a urma cu atenție liniile directoare pentru rigoarea metodologică pentru fiecare abordare.


Adresează mai multe întrebări „De ce”Am prezentat asemănări și diferențe între cercetarea calitativă și cea cantitativă pentru a te introduce în cercetarea calitativă, și nu pentru a sugera valoarea relativă a uneia dintre aceste metode de cercetare față de cealaltă.

Indiferent dacă efectuezi cercetări calitative sau cantitative în domeniul medical, ar trebui să adresezi mai multe întrebări „de ce” pentru a obține o înțelegere mai profundă a fenomenelor și teoriilor cheie.

Înțelegând teoriile și ipotezele din spatele cercetării calitative și cantitative, clinicienii pot decide cum să folosească aceste abordări pentru a răspunde la întrebări importante în domeniul medical.


Dacă ai nevoie de planul complet despre cum să-ți faci lucrarea, înscrie-te în cursul Diplomade10.

De asemenea, ceea ce îți explic aici, se aplică chiar dacă ești student la licență, disertație sau doctorand.

Iar informațiile se aplică tuturor domenilor de studiu.

Apasă pe butonul albastru, ca să afli cum te pot ajuta.

Despre Lorena

Salut,

Sunt Lorena și sunt primul coach de scriere academică din România.

Sunt doctor în economie și am finalizat și un program de postdoctorat la o universitate de renume.

Din 2021 am devenit fondatoarea Diplomade10.ro.

Am fondat această școală pentru a-i ajuta pe studenți, masteranzi și doctoranzi să scape de teama de ce vor scrie în lucrare și mai ales cum vor scrie.

Este nevoie să evoluăm în domeniul cercetării, să venim cu noi soluții pentru a face o lume mai bună.

Dacă ai orice nelămuriri, te rog să-mi scrii. 

Lasă un mesaj

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Alte postări asemănătoare