Bun găsit,
Toate experimentele examinează un fel de variabilă (variabile). O variabilă nu este doar ceva pe care îl măsurăm, ci și ceva pe care îl putem manipula și pentru care putem controla.
Pentru a înțelege caracteristicile variabilelor și modul în care le folosim în cercetare, acest ghid este împărțit în trei secțiuni principale.
În primul rând, ilustrăm rolul variabilelor dependente și independente.
În al doilea rând, discutăm diferența dintre cercetarea experimentală și cea neexperimentală.
În cele din urmă, explicăm modul în care variabilele pot fi caracterizate fie ca fiind categorice, fie continue.
Variabile dependente și independente
O variabilă independentă numită uneori variabilă experimentală sau predictor, este o variabilă care este manipulată într-un experiment pentru a observa efectul asupra unei variabile dependente, uneori numită variabilă rezultat.
Imaginați-vă că un profesor cere 100 de elevi să finalizeze un test de matematică. Profesorul vrea să știe de ce unii elevi au rezultate mai bune decât alții. Deși tutorele nu știe răspunsul la acest lucru, acesta crede că ar putea fi din două motive:
(1) unii studenți petrec mai mult timp revizuind testul; și
(2) unii studenți sunt în mod natural mai inteligenți decât alții. Ca atare, tutorele decide să investigheze efectul timpului de revizuire și al inteligenței asupra performanței la test a celor 100 de elevi. Variabilele dependente și independente pentru studiu sunt:
Variabilă dependentă: nota de testare (măsurată de la 0 la 100)
Variabile independente: Timp de revizuire (măsurat în ore) Inteligență (măsurată folosind scorul IQ)
Variabila dependentă este pur și simplu aceea, o variabilă care este dependentă de o variabilă(e) independentă(e).
De exemplu, în cazul nostru nota de test pe care o obține un elev depinde de timpul de revizuire și de inteligență.
În timp ce timpul de revizuire și inteligența (variabilele independente) pot cauza (sau nu) o modificare a notei de testare (variabila dependentă), inversul este neplauzibil; cu alte cuvinte, în timp ce numărul de ore pe care un student le petrece revizuind și cu cât scorul IQ al unui student poate (sau nu) să modifice nota de test pe care o obține un student, o modificare a notei la test a unui student nu are nicio legătură cu faptul dacă un student revizuiește. mai mult sau este mai inteligent (asta pur și simplu nu are sens).
Prin urmare, scopul investigației tutorelui este de a examina dacă aceste variabile independente – timpul de revizuire și IQ
– au ca rezultat o modificare a variabilei dependente, scorurile la teste ale elevilor. Cu toate acestea, este de remarcat și faptul că, deși acesta este scopul principal al experimentului, tutorele poate fi interesat să știe dacă variabilele independente
– timpul de revizuire și IQ – sunt, de asemenea, conectate într-un fel.
În secțiunea de cercetare experimentală și neexperimentală care urmează, aflăm puțin mai multe despre natura variabilelor independente și dependente.
Cercetări experimentale și neexperimentale
Cercetarea experimentală: în cercetarea experimentală, scopul este de a manipula o variabilă (variabile) independente și apoi de a examina efectul pe care această modificare îl are asupra unei variabile (variabile) dependente.
Deoarece este posibil să se manipuleze variabilele independente, cercetarea experimentală are avantajul de a permite unui cercetător să identifice o cauză și un efect între variabile.
De exemplu, luăm exemplul nostru de 100 de studenți care au finalizat un examen de matematică, unde variabila dependentă a fost nota examenului (măsurată de la 0 la 100), iar variabilele independente au fost timpul de revizuire (măsurat în ore) și inteligența (măsurată folosind scorul IQ).
Aici, ar fi posibil să se folosească un design experimental și să se manipuleze timpul de revizuire al elevilor. Profesorul ar putea împărți studenții în două grupe, fiecare formată din 50 de elevi. În „grupa unu”, tutorele le-ar putea cere elevilor să nu facă nicio revizuire. Alternativ, „grupului doi” i se poate cere să facă 20 de ore de revizuire în cele două săptămâni înainte de test.
Profesorul ar putea apoi să compare notele pe care le-au obținut elevii.
Cercetare neexperimentală
În cercetarea neexperimentală, cercetătorul nu manipulează variabila (variabilele) independentă. Acest lucru nu înseamnă că este imposibil să faci acest lucru, dar va fi fie nepractic, fie lipsit de etică.
De exemplu, un cercetător poate fi interesat de efectul consumului ilegal de droguri recreaționale (variabilele independente) asupra anumitor tipuri de comportament (variabilele dependente). Cu toate acestea, deși este posibil, ar fi lipsit de etică să se ceară persoanelor să consume droguri ilegale pentru a studia ce efect a avut acest lucru asupra anumitor comportamente.
Ca atare, un cercetător ar putea cere atât consumatorilor de droguri să completeze un chestionar care a fost construit pentru a indica măsura în care aceștia au manifestat anumite comportamente.
Deși nu este posibil să identificăm cauza și efectul dintre variabile, putem totuși examina asocierea sau relația dintre ele. Pe lângă înțelegerea diferenței dintre variabilele dependente și independente și cercetarea experimentală și neexperimentală, este, de asemenea, important să înțelegem diferitele caracteristici dintre variabile. Acest lucru este discutat în continuare.
Variabile categorice și continue
Variabilele categoriale sunt cunoscute și ca variabile discrete sau calitative. Variabilele categoriale pot fi clasificate în continuare ca nominale, ordinale sau dihotomice.
Variabilele nominale sunt variabile care au două sau mai multe categorii, dar care nu au o ordine intrinsecă. De exemplu, un agent imobiliar și-ar putea clasifica tipurile de proprietăți în categorii distincte, cum ar fi case, apartamente, cooperative sau bungalouri. Deci „tipul proprietății” este o variabilă nominală cu 4 categorii numite case, apartamente, coop și bungalouri.
De notat, diferitele categorii ale unei variabile nominale pot fi denumite și grupuri sau niveluri ale variabilei nominale. Un alt exemplu de variabilă nominală ar fi clasificarea unde locuiesc oamenii în SUA după stat. În acest caz vor exista mult mai multe niveluri ale variabilei nominale (50 de fapt).
Variabilele dihotomice sunt variabile nominale care au doar două categorii sau niveluri. De exemplu, dacă ne-am uita la gen, cel mai probabil am clasifica pe cineva ca fiind „bărbat” sau „femeie”. Acesta este un exemplu de variabilă dihotomică (și, de asemenea, o variabilă nominală).
Un alt exemplu ar putea fi dacă am întreba o persoană dacă deține un telefon mobil. Aici, putem clasifica proprietatea unui telefon mobil ca „Da” sau „Nu”. În exemplul agentului imobiliar, dacă tipul de proprietate a fost clasificat ca rezidențial sau comercial, atunci „tipul proprietății” ar fi o variabilă dihotomică.
Variabilele ordinale sunt variabile care au două sau mai multe categorii la fel ca variabilele nominale, numai categoriile pot fi, de asemenea, ordonate sau clasate.
Deci, dacă ai întrebat pe cineva dacă i-au plăcut politicile Partidului Democrat și ar putea răspunde fie „Nu foarte mult”, „Sunt în regulă” sau „Da, multe”, atunci ai o variabilă ordinală. De ce? Pentru că ai 3 categorii și anume „Nu foarte mult”, „Sunt în regulă” și „Da, mult” și le poți clasa de la cel mai pozitiv (Da, mult), până la răspunsul de mijloc (Sunt OK) , la cel mai puțin pozitiv (Nu foarte mult). Cu toate acestea, în timp ce putem clasifica nivelurile, nu le putem atribui o „valoare”; nu putem spune că „Sunt în regulă” este de două ori mai pozitiv decât „Nu foarte mult”, de exemplu.
Variabilele continue sunt cunoscute și ca variabile cantitative.
Variabilele continue pot fi clasificate în continuare ca variabile de interval sau de raport.
Variabilele de interval sunt variabile pentru care caracteristica lor centrală este că pot fi măsurate de-a lungul unui continuum și au o valoare numerică (de exemplu, temperatura măsurată în grade Celsius sau Fahrenheit). Deci diferența dintre 20°C și 30°C este aceeași cu 30°C până la 40°C. Cu toate acestea, temperatura măsurată în grade Celsius sau Fahrenheit NU este o variabilă de raport.
Variabilele de raport sunt variabile de interval, dar cu condiția adăugată ca 0 (zero) din măsurare indică faptul că nu există niciuna din acea variabilă.
Deci, temperatura măsurată în grade Celsius sau Fahrenheit nu este o variabilă a raportului, deoarece 0°C nu înseamnă că nu există temperatură.
Cu toate acestea, temperatura măsurată în Kelvin este o variabilă a raportului, deoarece 0 Kelvin (numit adesea zero absolut) indică faptul că nu există nicio temperatură.
Alte exemple de variabile de raport includ înălțimea, masa, distanța și multe altele. Numele „raport” reflectă faptul că puteți utiliza raportul de măsurători. Deci, de exemplu, o distanță de zece metri este de două ori distanța de 5 metri.
Ambiguități în clasificarea unui tip de variabilă
În unele cazuri, scala de măsurare a datelor este ordinală, dar variabila este tratată ca fiind continuă.
De exemplu, o scală Likert care conține cinci valori:
– puternic de acord, de acord, nici de acord sau dezacord, dezacord și puternic dezacord
– este ordinală.
Totuși, în cazul în care o scală Likert conține șapte sau mai multe valori
– puternic de acord, moderat de acord, de acord, nici de acord sau dezacord, dezacord, moderat de dezacord și puternic dezacord
– scala de bază este uneori tratată ca fiind continuă (deși acolo unde ar trebui să faceți acest lucru este un motiv de mare dispută).
Este demn de remarcat faptul că modul în care catalogăm variabilele este oarecum o alegere.
În timp ce am clasificat genul ca o variabilă dihotomică (sunteți fie bărbat, fie femeie), oamenii de știință socială ar putea să nu fie de acord cu acest lucru, argumentând că genul este o variabilă mai complexă care implică mai mult de două distincții, dar include și niveluri de măsurare precum genderqueer, intersex și transgender. În același timp, unii cercetători ar susține că o scară Likert, chiar și cu șapte valori, nu ar trebui niciodată tratată ca o variabilă continuă.
Vrei să știi cum să faci analizele în SPSS, hai în programul Diplomade10…
Îți voi arăta cum poți să scrii cu ușurință lucrarea, pentru că îți pun la dispoziție tot ce ai nevoie într-un singur program de scriere academică, în care găsești explicații, exemple concrete și pași de acțiune.
În plus, parcurgerea programului nu necesită timp, pentru că atunci când întâmpini o problemă… găsești toate informațiile într-un singur loc… nu mai trebuie să stai să le cauți singur(ă)…
De asemenea, poți accesa programul în orice moment dorești din zi și noapte, pentru că am explicat toți pașii de scrierea lucrării cu exemple concrete sub forma unor materiale video și text.
La toate acestea se adaugă îndrumarea mea directă, prin e-mail sau telefon.
Dacă ai nevoie de ajutor ca să-ți finalizezi lucrarea, hai în programul Diplomade10.
Singurul program din România dedicat scrierii academice pentru studenți.
Îți ofer toată experiența mea de profesor și cercetător științific, ca să ai o lucrare scrisă corect și interesantă din punct de vedere științific.
Îți ofer tot sprijinul meu în calitate de expert, materiale de calitate și indicațiile de scriere de care ai nevoie… ca să-ți duci la bun sfârșit lucrarea…
Totul sub forma unui plan personalizat.
Hai în programul Diplomade10, ca să-ți scrii cea mai bună lucrare.
Apasă pe butonul albastru pentru mai multe detalii.
Salut,
Sunt Lorena și sunt primul coach de scriere academică din România.
Sunt doctor în economie și am finalizat și un program de postdoctorat la o universitate de renume.
Din 2021 am devenit fondatoarea Diplomade10.ro.
Am fondat această școală pentru a-i ajuta pe studenți, masteranzi și doctoranzi să scape de teama de ce vor scrie în lucrare și mai ales cum vor scrie.
Este nevoie să evoluăm în domeniul cercetării, să venim cu noi soluții pentru a face o lume mai bună.
Dacă ai orice nelămuriri, te rog să-mi scrii.