Bun Găsit,
Astăzi îți voi arăta un exemplu de cum se analizează literatura de specialitate.
Și ca să înțelegi mai bine, am formulat o temă: “Efectele stilurilor de comunicare asupra satisfacției maritale”.
Am creat un abstract prin care mi-am definit ce doresc să urmăresc în procesul meu de analiză a literaturii de specialitate, după cum urmează:
Abstract
Diferențele de stiluri de comunicare dintre bărbați și femei au fost un subiect de interes în lumea cercetării de mulți ani. Aceste diferențe pot duce la comunicare greșită, conflict și chiar nemulțumire între cupluri.
Acest studiu analizează stilurile de comunicare între sexe, mai precis în rândul cuplurilor căsătorite.Se pune sub semnul întrebării modul în care diferențele în stilurile de comunicare dintre cuplurile căsătorite de cinci ani sau mai puțin afectează satisfacția conjugală.
Studiul va fi realizat prin utilizarea unei analize de interacțiune. Scopul studiului este de a crește extinde corpul de cunoștințe privind comunicarea eficientă și modul în care aceasta se referă la satisfacția conjugală, pentru a ajuta în cele din urmă la creșterea satisfacției conjugale și la scăderea ratei divorțurilor în România.
După ce ne-am clarificat ce vrem să studiem, vom scrie partea introductivă.
Introducere
În ziua de astăzi, divorțul a devenit o parte foarte comună a vieții, iar comunicarea ineficientă joacă un rol crucial în eșecul multor căsătorii. Comunicarea poate duce la succesul unei căsnicii sau din contră, poate fi în detrimentul acesteia, în funcție de nivelul acesteia de eficacitate.
Această eficacitate a comunicării este probabil legată de satisfacția generală a cuplurilor căsătorite și merită studiată pentru a crește satisfacția conjugală.
A afla mai multe despre diferențele în stilurile de comunicare dintre bărbați și femei va ajuta la transmiterea și primirea cu succes a mesajelor, atât verbale, cât și nonverbale. De exemplu, o femeie poate comunica într-un mod care are sens pentru ea. Cu toate acestea, bărbatul care primește mesajul poate să-l interpreteze diferit decât a intenționat ea din cauza diferențelor lor de stil de comunicare. Acest lucru poate provoca conflicte și poate duce la alte probleme în relație.
Cu toate acestea, dacă bărbatul care decodează mesajul era familiarizat cu stilul de comunicare al soției sale, este posibil să fi interpretat corect, evitând deci o situaţie conflictuală.
Reversul, atunci când bărbații comunică femeilor, este de asemenea adevărat. Soții și soțiile sunt interdependenți, iar nivelul lor de angajament și dorința de a menține o relație sănătoasă depinde adesea de cealaltă persoană (Weigel și Ballard-Reisch, 2008).
Înțelepciunea convențională spune că nu există lipsa comunicării. O persoană comunică întotdeauna ceva, fie că este intenționat sau nu. A deveni mai conștient de modul în care propriul sine comunică va ajuta, de asemenea, la o comunicare mai sănătoasă între soți.
Această analiză a literaturii va discuta despre stilurile de comunicare nonverbală, inclusiv flirtul și comunicarea conflictuală, inclusiv luarea de perspectivă comunicată.
Urmează etapa cea mai importantă din analiză…
Revizuirea literaturii de specialitate
Revizuirea literaturii de specialitate se va face în ordinea importanței temelor de la general spre specific, după cum urmează:
Comunicare nonverbală
Pentru mulți, comunicarea nonverbală poate trece în spatele comunicării verbale. Este adesea trecută cu vederea și poate fi considerată neimportantă.
Cu toate acestea, acest aspect al comunicării spune multe. Comunicarea nonverbală poate consta în privirea, zâmbetul, încruntarea, atingerea sau expresiile de surpriză, așa cum se observă în studiul de cercetare al lui Weisfeld și Stack (2002).
S-a descoperit că femeile prezintă aceste forme de comunicare mai des decât bărbații.Weisfeld și Stack au studiat comportamentele nonverbale legate de apropierea unui cuplu și au descoperit că femeile și-au privit partenerii pentru o perioadă de timp semnificativ mai lungă în comparație cu bărbații.
Durata medie a aspectului unei soții a fost de 7,5 secunde, în timp ce cea a soțului a fost de 4,5 secunde.
Cu toate acestea, în timp ce bărbații exprimă mai puține emoții și comunicare nonverbală, acest lucru poate să nu însemne neapărat că nu ascultă atunci când soțiile le vorbesc.
De exemplu, Weisfeld și Stack au teoretizat că bărbații pot manifesta mai puține emoții, deoarece au fost învățați să atenueze emoții precum furia.
Atunci când un soț și o soție au un dezacord, situația poate escalada rapid, dacă soțul își exprimă pe deplin emoțiile devenind violent.
Prin urmare, s-a sugerat că mulți bărbați nu reușesc să arate emoții în general, deoarece s-au antrenat să fie „fără emoții” în aceste situații de conflict.
Sabatelli, Buck și Dyer (1982) au sugerat, de asemenea, că acest lucru este adevărat. În studiul lor, concentrat pe comunicarea nonverbală și relația acesteia cu plângerile conjugale, cercetătorii au descoperit că soțiile care aveau soți care erau buni comunicatori tind să aibă mai multe plângeri legate de soții lor.
Ipoteza lor a fost că, deoarece bărbații sunt așteptați să-și atenueze emoțiile, a avea abilități bune de comunicare nonverbală poate fi considerat inacceptabil din punct de vedere social pentru soțiile lor.
Este important să ne gândim cine este cel mai eficient comunicator, astfel încât să putem învăța unii de la alții cum să comunicăm mai bine. Noller (1980) a descoperit că există o legătură între adaptarea conjugală a unui cuplu și abilitatea lor de comunicare.
Cercetătorul a cerut fiecărui participant să ia mai întâi testul de ajustare conjugală (Locke & Wallace, 1959) pentru a determina satisfacția lor generală conjugală.
Apoi, după ce comunicarea cuplurilor a fost studiată, rezultatele au arătat că cei cu ajustare maritală scăzută au demonstrat mult mai puține comunicări nonverbale bune decât cei cu ajustare maritală mare.
Cu toate acestea, trebuie pusă întrebarea: au cuplurile o adaptare maritală mai mare pentru că au o bună comunicare sau cuplurile au o bună comunicare pentru că sunt fericiți în căsnicia lor?
Femeile s-au dovedit a comunica mai bine nonverbal în cadrul mai multor studii (Noller, 1980 și Sabatelli et al., 1982).
Cu toate acestea, a fi un comunicator eficient implică atât codificarea, cât și decodarea mesajelor.
Femeile au tendința naturală de a fi mai expresive.
Prin urmare, s-a descoperit că bărbații comit mai multe erori decât femeile atunci când codifică mesajele (Noller, 1980).
Cu toate acestea, s-a constatat, de asemenea, că femeile nu erau mai bune decodoare sau receptoare de mesaje decât bărbații.
Deși, este foarte posibil ca acest lucru să se fi datorat capacității slabe a soților de a codifica eficient mesajele.
Același lucru a fost găsit în alte studii (Sabatelli et al., 1982; Koerner și Fitzpatrick, 2002).
Descoperiri suplimentare ale Sabatelli et al. iar Koerner și Fitzpatrick sugerează, de asemenea, că familiaritatea joacă un rol în cât de eficientă este comunicarea nonverbală.
În ambele studii, participanții au codificat și decodat mesajele către partenerii lor.
Interacțiunea a fost înregistrată și evaluată de judecători care au încercat să decodeze aceleași interacțiuni.
Ambele studii au arătat că soții au fost semnificativ mai pricepuți în a decoda mesajele partenerilor lor, ceea ce sugerează că cuplurile pot avea mai mult succes în interpretarea comunicării nonverbale a soților lor în timp.
Apoi facem trecerea către următoarea temă de analiză…
Stiluri de comunicare atunci când flirtezi
Flirtul este adesea asociat cu începutul unei relații de cuplu. Este folosit atunci când cineva manifestă interes pentru o altă persoană sau când se dorește să demonstreze atracție sexuală.
După cum s-a demonstrat în studiul lui Horan și Booth-Butterfield (2010), primirea afecțiunii este direct legată de satisfacția relațională.
În timp ce oferirea de afecțiune este legată de angajamentul într-o relație. Cu toate acestea, mulți s-ar putea întreba dacă actul de a flirt continuă în relațiile angajate, cum ar fi căsătoria. Există un motiv pentru a flirta în cadrul căsătoriei și, dacă da, în ce mod diferă femeile și bărbații în stilul lor de flirt?
În studiul lui Frisby și Booth-Butterfield (2012) privind scopul flirtului, ei au descoperit că un motiv major pentru flirt în cadrul unei căsnicie a fost crearea unei lumi private între cuplu și motivarea sexului.
Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că femeile erau mai predispuse decât bărbații să folosească flirtul atent, în care femeia manifestă o mare grijă față de soțul ei.
Cu toate acestea, într-un studiu separat despre motivația pentru flirt, s-a descoperit că bărbații folosesc și flirtul atent pentru a-și face soțiile să se simtă frumoase (Frisby, 2009).
În concordanță cu cercetările anterioare, Frisby a descoperit că bărbații flirtează de obicei pentru a încuraja sexul, iar femeile flirtează adesea pentru a se concentra asupra atenției, distracției și interesului față de soții lor.
O altă diferență în stilul de flirt poate apărea din cauza diferențelor de expresivitate dintre bărbați și femei. Weisfeld și Stack (2002) au realizat un studiu privind comunicarea nonverbală legată de apropierea cuplurilor căsătorite. Cercetările lor arată că, în medie, femeile zâmbesc și râd semnificativ mai mult decât bărbații. Potrivit aceluiași studiu, 78% dintre atingerile spontane care au avut loc în timpul experimentului au fost inițiate de femei, demonstrând că stilul de flirt al femeilor este mult mai animat.
Facem trecerea către următoarea temă, mai specifică de această dată…
Stiluri de comunicare în conflict
Un aspect inevitabil al oricărei căsnicie este conflictul. Noi, ca oameni, vom avea întotdeauna dezacorduri care trebuie rezolvate, iar ca bărbați și femei, avem multe diferențe în stilurile de comunicare. Este posibil ca aceste diferențe să fie cauza unor situații conflictuale în cadrul căsătoriei.
Hanzal și Segrin (2009) au constatat că acest lucru este adevărat în studiul lor asupra afectivității negative, o trăsătură de personalitate care tinde să provoace reacții stresante la situațiile negative. Cercetătorii au descoperit că utilizarea de către soți a stilurilor de comunicare dăunătoare în timpul conflictului era direct legată nu numai de propria satisfacție conjugală, ci și de partenerul lor.
În timpul conflictului, soții și soțiile pot demonstra rezolvarea pozitivă a problemelor, comunicare verbală pozitivă, conformare, defensivă, încăpățânare, implicare în conflict, retragere de la interacțiune, dispreț, furie, frică, tristețe și plâns, așa cum au relevat Gottman și Krokoff (1989).
În studiul lor despre ceea ce face o căsnicie satisfăcătoare, Gottman și Krokoff (1989) au descoperit că utilizarea acestor tipuri de comunicare de către anumiți soți poate duce la nemulțumire într-o căsătorie. De exemplu, defensivitatea, încăpățânarea și retragerea s-au dovedit a produce nemulțumiri conjugale de-a lungul timpului, mai ales atunci când sunt expuse de soț.
Pe baza acestui studiu de cercetare, este evident că satisfacția conjugală este mai mult legată de comunicarea negativă decât de cea pozitivă. S-a dezvăluit că, în special, tristețea soțiilor și plânsul soților, exemple de comunicare negativă, au fost ambele legate de nemulțumirea conjugală generală.
Interesant, s-a descoperit, de asemenea, că soții erau mai mulțumiți în căsniciile lor atunci când soțiile și-au exprimat furia în timpul conflictului și mai puțin mulțumiți când și-au exprimat teama și tristețea.
O explicație pentru aceasta ar putea fi faptul că bărbații răspund mai bine atunci când soțiile lor comunică în mod similar în care fac ei, cum ar fi să fie direct atunci când își exprimă frustrarea.
Un alt aspect al comunicării în conflict este evaluarea partenerului sau percepția soțului asupra celuilalt (Sanford, 2006).
În studiul lui Sanford (2006), au fost studiate trei tipuri de evaluare: așteptările pentru înțelegerea partenerului, așteptările pentru comunicarea negativă a partenerului și atribuțiile negative pentru comportamentul partenerului.
Cercetătorul a susținut că, pe baza evaluării celuilalt de către un soț, comportamentul acestuia se va schimba. De exemplu, dacă soția se așteaptă ca soțul ei să fie dur și negativ atunci când apare un conflict, ea va începe discuția deja într-un mod defensiv. Dimpotrivă, dacă se așteaptă ca soțul ei să fie acceptabil și amabil, ea va acționa în același mod.
Studiul lui Sanford (2006) a constatat că așteptările soțiilor produse de comportamentul personal se schimbă mai mult decât ale bărbaților, ceea ce sugerează că femeile sunt mai susceptibile la efectele evaluării lor.
Ajungem la esența problemei… la tema specifică…
Comunicarea perspectivei
O modalitate de a rezolva conflictul conjugal în mod eficient este ca ambii soți să vadă lucrurile din punctul de vedere al celuilalt. Kellas et al. (2013) s-au referit la aceasta ca fiind comunicarea perspectivei. Acest lucru demonstrează că unei persoane îi pasă de soț/soție și depune un efort conștient pentru a rezolva orice problemă.
Cercetătorii au descoperit că principalul mod în care soții au simțit comunicarea perspectivei de la partenerii lor a fost prin comportamente de acord, cum ar fi: confirmarea, susținerea și preluarea defectelor.
Cu toate acestea, au existat diferențe semnificative în modul în care soții și soțiile au perceput comunicarea perspectivei în mod individual. Atunci când soții au observat mai des comportamente negative sau nesprijinitoare de la soțiile lor, era mai puțin probabil să-i evalueze ca înțelegându-și perspectivele.
Când soții au observat atenție din partea soțiilor lor, era mai probabil să-i vadă ca având perspectivele lor. În schimb, comportamentele negative, cum ar fi neatenția și dezacordul, au fost singurii factori care s-au raportat la percepția soțiilor despre comunicarea perspectivei a soților lor, verificând diferențele de preferințe de comunicare între bărbați și femei.
În ansamblu, acest studiu demonstrează efectele mari ale comunicării negative asupra percepțiilor privind luarea de perspectivă între soți.
Comunicarea între cupluri este un subiect care a fost studiat amănunțit.
Cu toate acestea, studiul suplimentar al diferențelor de stiluri de comunicare dintre bărbați și femei va duce la o mai bună înțelegere.
Mai exact, comunicarea dintre cuplurile proaspăt căsătorite ar trebui studiată pentru a afla ce ar putea cauza ceartă devreme într-o căsătorie și, în cele din urmă, să conducă la o mai bună înțelegere a modului de a menține o căsnicie de succes.
Prin urmare, se ridică următoarea întrebare de cercetare.
Q: Cum afectează diferențele de stiluri de comunicare între cuplurile căsătorite de cinci ani sau mai puțin satisfacția conjugală?
După care se prezintă metoda de cercetare…
Metodă
Pentru a răspunde la întrebarea de cercetare propusă, se va utiliza analiza interacțiunii.Cadrul de eșantionare constă din orice persoană care s-a căsătorit în București în ultimii cinci ani, ceea ce ar produce un grup divers de oameni proaspăt căsătoriți care au venituri, cariere și educație diferite.
Pentru a realiza această cercetare s-a optat pentru eșantionarea sistematică. Astfel că va fi ales fiecare al douăzecilea nume din lista de căsătorii. În total vor di patruzeci de cupluri selectate.
Pentru a începe studiul, participanților li se va cere mai întâi să susțină testul de ajustare conjugală (Locke și Wallace, 1959) ce va fi completat individual, pentru a determina satisfacția lor în căsătorie.
În următoarea parte a procesului de cercetare, vor fi examinate trei tipuri de comunicare: nonverbală, conflictuală și flirt.
Pentru a evalua comunicarea nonverbală, cuplurile vor fi plasate într-o cameră care conține o bucătărie și tot ce ar putea avea nevoie pentru a găti o masă.
Vor fi oferite rețete, iar cuplurile vor fi rugate să facă o masă care să conțină trei feluri de mâncare.
Interacțiunea va fi filmată și transcrisă. O schemă de codificare va fi dezvoltată pe baza diferitelor tipuri de indicii nonverbale care vor interveni.
Pentru a evalua comunicarea conflictuală, participanții vor fi îndemnați să spună o poveste despre o perioadă în care au trăit o perioadă stresantă sau tensionată în căsnicia lor.
Din nou, interacțiunea va fi filmată și transcrisă, iar schema de codificare va fi dezvoltată pe baza diferitelor tipuri de comunicarea conflictuală pozitivă și negativă care a avut loc.
Flirtul între soți va fi evaluat pe parcursul întregului proces de cercetare, inclusiv gătirea mesei și discutarea unei perioade stresante în căsătorie.
Datele produse vor fi comparate cu scorurile participanților la Testul de ajustare conjugală pentru a determina modul în care stilul lor de comunicare se leagă de satisfacția lor conjugală.
Așadar, dacă vrei să știi cum să-ți cauți literatura de specialitate pe baza căreia să-ți realizezi cercetarea…
Dacă vrei să știi exact cum să-ți construiești întrebarea de cercetare, scopul, obiectivele, metodologia… apasă pe butonul albastru.
Despre Lorena
Salut,
Sunt Lorena și sunt primul coach de scriere academică din România.
Sunt doctor în economie și am finalizat și un program de postdoctorat la o universitate de renume.
Din 2021 am devenit fondatoarea Diplomade10.ro.
Am fondat această școală pentru a-i ajuta pe studenți, masteranzi și doctoranzi să scape de teama de ce vor scrie în lucrare și mai ales cum vor scrie.
Este nevoie să evoluăm în domeniul cercetării, să venim cu noi soluții pentru a face o lume mai bună.
Dacă ai orice nelămuriri, te rog să-mi scrii.
