
Bun Găsit,
Astăzi vom aborda un subiect interesant pentru mulți scriitor, și anume limbajul și stilul de scrierea a unui articol științific. Mai ales că nu e așa simplu să faci acest lucru.
Însă, vreau să-ți ofer un sfat prețios:
Dacă ai ceva de spus… spune-l cât de clar poți. Acesta este singurul secret al stilului.
Dacă simți că nu ești un scriitor atât de bun pe cât ai vrea să fii, este necesar să-ți îmbunătățești scrisul pentru un jurnal științific.
Trebuie să știi că stilul este un concept stratificat. Iar a învăța să-ți îmbunătățești stilul înseamnă stăpânirea cuvintelor și a gramaticii, formularea de propoziții clare și precise, apoi de paragrafe care comunică bine gânduri complexe și, în sfârșit, un întreg organizat care contribuie la cunoașterea acumulată a științei.
Există multe stiluri de scriere: simplu, practic, clasic, romantic, contemplativ, oratoric și altele.
Noi ne vom concentra pe scrisul științific.
Un stil de scriere științific este definit prin prisma a cinci aspecte:
a) Adevărul: Care este poziția filozofică a scriitorului cu privire la adevăr și cum poate fi cunoscut și comunicat?
b) Prezentare: Ce prețuiește scriitorul (și cititorul) în modul de prezentare?
c) Scena: Care este modelul de transmitere a gândurilor scriitorului către cititor?
d) Distribuție: Cine este cititorul vizat? Ce presupune scriitorul despre cititor?
e) Gândire și limbaj: Care este relația dintre gândurile scriitorului și limbajul ales pentru a le exprima?
Fiecare stil diferă într-un fel între aceste cinci calități. Astfel, pentru a explica stilul științific, iată ce trebuie să știi despre fiecare aspect.
a) Adevărul
Stilul științific presupune o realitate universală și obiectivă care există independent de scriitor sau cititor.
Există un adevăr referitor la această realitate, dar nu este evident.
Este nevoie de muncă grea pentru a ajunge aproape de acest adevăr și, în cele din urmă, putem comenta doar acuratețea modelelor noastre științifice, nu corectitudinea lor într-un sens absolut.
Deoarece adevărul este independent atât de scriitor, cât și de cititor, el este accesibil oricui dorește să depună eforturi pentru a-l înțelege.
Scriitorul nu își asumă niciun acces privilegiat la adevăr și, dacă cititorii ar fi realizat aceeași lucrare și s-ar fi gândit la ea în același mod, ar fi putut ajunge la aceleași concluzii.
Cunoașterea științifică nu este inventată sau creată, ea este descoperită.
Apoi, după ce este descoperită, este verificată de alți oameni de știință.
b) PrezentareÎn multe stiluri de scriere, valorile clarității și grației, luminozității și vigoarei sunt prețuite atât de scriitor, cât și de cititor.
În stilul științific, cele mai apreciate atribute sunt: acuratețea, precizia, claritatea, concizia și grația (în această ordine).
Acuratețea înseamnă că toate afirmațiile de cunoștințe noi sunt justificate și verificabile.
Scopul unei lucrări de cercetare este de a revendica noi cunoștințe.
Pretinderea a prea puțin pune sub semnul întrebării valoarea aricolului; iar a pretinde prea mult pune sub semnul întrebării competența sau integritatea autorului.
Există două moduri de a pretinde prea mult într-o lucrare: pretenții în opoziție cu faptele și pretenții nesusținute de fapte.
În plus, orice afirmație care nu poate fi verificată având în vedere informațiile furnizate în lucrare este ca și cum nu ar fi susținută.
Pentru a nu se pretinde nici prea mult, nici prea puțin, limbajul unei declarații științifice trebuie ales cu grijă.
Calificările sunt esențiale pentru acuratețe, definind domeniul de aplicare a ceea ce este susținut.
Șansele ca lucrarea ta să spună ultimul cuvânt pe subiectul ales sunt extrem de mici.
Precizia înseamnă că sensul înțeles de cititor se potrivește cu sensul intenționat de scriitor.
Lipsa de precizie este cel mai bine pusă pe seama scriitorului, chiar dacă cititorul este de vină.
Claritatea înseamnă că lucrarea este ușor și rapid înțeleasă.
Recitirea unui pasaj de mai multe ori pentru a-i înțelege sensul este un semn sigur că acea claritate lipsește.
Claritatea necesită precizie numai dacă gândurile autorului sunt clare.
Precizia nu necesită claritate, dar este ajutată de ea.
Când scrierea este atât precisă, cât și clară, cititorul înțelege ușor și rapid sensul dorit.
Jargonul care este comun pentru cititor poate spori claritatea, dar folosirea cuvintelor mult prea mari pentru a impresiona va avea invariabil efectul opus.
Apreciem scrisul concis pentru că prețuim timpul.
Dacă o lucrare ar fi putut fi scrisă în jumătate din cuvinte, atunci este pe jumătate la fel de utilă decât ar fi putut fi.
Sfatul „omite cuvintele inutile” poate fi acum pus în practică pentru stilul științific.
Dacă crezi că nu este necesar un cuvânt, scoate-l și întreabă dacă acuratețea, precizia sau claritatea au fost afectate.
Harul este rar atins în scrisul științific, dar este realizabil.
În alte stiluri de scriere, grația este adesea câștigată în detrimentul acurateței, făcând declarații definitive care sunt mai vii și convingătoare, dar nu la fel de precise fără calificările sau limitele adecvate.
În stilul științific, suntem dispuși să sacrificăm eleganța, frumusețea și farmecul pentru acuratețe și precizie.
c) Scena
Scena imaginată pentru comunicarea dintre autor și cititor este o prezentare la o întâlnire științifică.
Publicul este acolo pentru că este interesat de subiectul tău și își va păstra întrebările până la sfârșit.
Treaba ta este să-ți înveți publicul ceea ce ai învățat în timpul investigațiilor tale.
Această scenă necesită un ton formal și profesional, lipsit de colocvialisme și anecdote personale.
Dar nu scrie cu cuvinte pe care nu le-ai spune niciodată.
Citirea propozițiilor cu voce tare te ajută să te asiguri că scrisul tău se potrivește cu această scenă.
d) Distribuția
Cititorii tăi sunt ca publicul discursului tău din simpozion.
Sunt interesați de subiectul tău și, în general, sunt familiarizați cu domeniul, deși nu neapărat cu detaliile. Sunt studenți absolvenți entuziaști și veterani cu experiență.
Acestea includ pe oricine care ar putea în mod rezonabil să ridice și să răsfoiască o copie a revistei în care speri să o publici.
Uneori sunt experți în nișa ta, dar de obicei nu.
Sunt inteligenți și dispuși să depună efort pentru a înțelege ceea ce ai de spus, dar numai dacă merită.
Scriitorul și cititorul sunt egali.
e) Gândirea și limbajul
Nu există gânduri în mintea scriitorului care să nu poată fi exprimate și înțelese în mod adecvat cu alegerea corectă a cuvintelor.
Limbajul (inclusiv limbajul matematicii) este pe deplin în măsură să reprezinte chiar și cele mai complexe concepte cu acuratețe și precizie.
Autorul poate pretinde că este primul care ajunge la un nou gând, dar odată exprimat corespunzător, acel gând poate fi înțeles de către oricine.
Teoriile lui Einstein despre relativitatea specială și generală au fost șocant de originale, o dovadă a geniului său.
Dar odată exprimate, ele puteau fi verificate de orice om de știință competent și sârguincios.
Stilul științific neagă elementele intangibile, misterele și experiențele personale unice.
Sentimentele și fanteziile nu își au locul aici.
Se fac adesea eforturi semnificative pentru a defini termenii și a conveni asupra semnificației acestora, inclusiv înființarea unor organisme de stabilire a standardelor pentru a crea o nomenclatură universal acceptată.
Folosirea neglijentă a cuvintelor este considerată un semn de gândire neglijentă.
f) Scrierea în stil științific
Scopul unei lucrări de cercetare este de a prezenta un rezultat nou, de a explica semnificația acestuia și de a-l plasa în mod coerent în corpul de cunoștințe existent.
Stilul științific, descris de poziția sa cu privire la problemele de adevăr, prezentare, scenă, distribuție, gândire și limbaj, creează un mod unic de a scrie. Poziția științifică asupra adevărului îl face pe omul de știință înlocuibil; oricine ar fi putut face aceleași experimente / derivări / simulări.
Pentru a sublinia această filozofie importantă, oamenii de știință încearcă să se îndepărteze din discuție. În loc să spunem „Am efectuat apoi un experiment”, ceea ce îi pune pe autori în prim-plan, folosim în mod regulat vocea pasivă: „A fost efectuat un experiment”. Asta nu înseamnă că pronumele la persoana întâi sunt interzise.
Deși oricine ar fi putut realiza acel experiment, autorii sunt cei care propun o nouă abordare, încurajând o nouă direcție sau sugerând un nou design.În aceste cazuri, autorii nu pot fi înlocuiți, iar vocile lor au voie să apară.
Utilizarea „eu” sau „noi” în introducere și concluzii este obișnuită, dar nu în secțiunile experimentale sau de rezultate.
Stilul științific tinde, de asemenea, să împacheteze complexitatea în substantivele (și frazele nominale) mai degrabă decât în structura unei propoziții.
Din păcate, unii scriitori umflă limbajul în încercarea de a suna mai profesionist sau mai profund.
Care dintre aceste două propoziții crezi că este mai clară?
„În figura 2, axele x și y reprezintă diametrul cavității și, respectiv, raportul de umplere.” sau...
„În figura 2, raportul de umplere este reprezentat grafic în funcție de diametrul cavității.”
Un scriitor ar trebui să încerce să-i învețe pe cititori, nu să-i impresioneze.
Cel mai simplu mod de a face acest lucru este să redactezi pasajul folosind cuvintele care vin cel mai natural, apoi să revizuiești, să rescrii și să revizuiești din nou cu acuratețe, precizie și claritate în minte.
Îți recomand să recitești materialul a doua zi și să vezi dacă îți place cum sună, să lași pe altcineva să-ți citească articolul, apoi să-l revizuiești din nou.
Scrierea este în mare parte actul de a rescrie și implică multă muncă.
Ai nevoie de o structură pentru scrierea articolelor științifice?
Vrei să scrii articole ISI sau BDI?
Am pregătit pentru tine un curs care să te ajute să scrii articole.
Sesiunea de comunicări științifice a început…
Înscrie-te în programul pentru scrierea articolelor ISI și BDI.
Apasă pe butonul albastru.

Salut,
Sunt Lorena și sunt primul coach de scriere academică din România.
Sunt doctor în economie și am finalizat și un program de postdoctorat la o universitate de renume.
Din 2021 am devenit fondatoarea Diplomade10.ro.
Am fondat această școală pentru a-i ajuta pe studenți, masteranzi și doctoranzi să scape de teama de ce vor scrie în lucrare și mai ales cum vor scrie.
Este nevoie să evoluăm în domeniul cercetării, să venim cu noi soluții pentru a face o lume mai bună.
Dacă ai orice nelămuriri, te rog să-mi scrii.