Etapele metodei științifice

Ce este metoda științifică?

Știința nu este doar cunoaștere. Este și o metodă de obținere a cunoștințelor. Înțelegerea științifică este organizată în teorii.

Metoda științifică este un proces pas cu pas utilizat de cercetători și oameni de știință pentru a determina dacă există o relație între două sau mai multe variabile. Psihologii folosesc această metodă pentru a efectua cercetări psihologice, a aduna date, a procesa informații și a descrie comportamente.

Ea implică observarea atentă, formularea de întrebări, formularea de ipoteze, testarea experimentală și perfecționarea ipotezelor pe baza constatărilor experimentale.

Metoda științifică poate fi aplicată pe scară largă în știință, în multe domenii diferite, cum ar fi chimia, fizica, geologia, economia, sociologia, psihologia etc. Într-o aplicare tipică a acestui proces, un cercetător va dezvolta o ipoteză, va testa această ipoteză și apoi va modifica ipoteza pe baza rezultatelor experimentului.

Procesul se repetă apoi cu ipoteza modificată până când rezultatele se aliniază cu fenomenele observate. Pașii detaliați ai metodei științifice sunt descriși mai jos.

Rețineți că metoda științifică nu trebuie să urmeze această succesiune fixă ​​de pași; mai degrabă, acești pași reprezintă un set de principii sau linii directoare generale.

Etapele metodei științifice

Voi lua un exemplu un anumit domeniu, pentru a fi mai ușor de înțeles (dar aceste etape se aplică și celorlalte domenii de studiu):

Psihologia folosește o abordare empirică. Empirismul (fondat de John Locke) afirmă că singura sursă de cunoaștere vine prin simțurile noastre – de ex. vedere, auz, atingere etc.

Dovezile empirice nu se bazează pe argumente sau convingeri. Astfel, empirismul este concepția conform căreia toată cunoașterea se bazează pe, sau poate proveni din observație și experiență directă.

Abordarea empiristă prin dobândirea de cunoștințe prin experiență a devenit rapid abordarea științifică și a influențat foarte mult dezvoltarea fizicii și chimiei în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea.

Pasul 1: realizează o observație (construcția teoriei)

Fiecare cercetător începe chiar de la început. Înainte de a te scufunda și de a explora ceva, trebuie mai întâi să stabilești ce vor studia – pare destul de simplu!

Făcând observații, cercetătorii pot stabili o zonă de interes. Odată ce acest subiect de studiu a fost ales, un cercetător ar trebui să revizuiască literatura existentă pentru a obține o perspectivă asupra a ceea ce a fost deja testat și a determina ce întrebări rămân fără răspuns.

Această evaluare va oferi informații utile despre ceea ce a fost deja înțeles despre subiectul specific și ce întrebări rămân și dacă cineva poate merge și le răspunde.

Mai exact, o revizuire a literaturii ar putea implica examinarea unei cantități substanțiale de material documentat de la reviste academice la cărți care datează de câteva decenii. Cele mai adecvate informații adunate de cercetător vor fi afișate în secțiunea de introducere sau rezumatul rezultatelor studiului publicat.

Materialul de bază și cunoștințele vor ajuta cercetătorul să facă primul pas semnificativ în realizarea unui studiu de psihologie, care este formularea unei întrebări de cercetare.

Aceasta este faza inductivă a procesului științific. Observațiile furnizează informații care sunt folosite pentru a formula teorii ca explicații. O teorie este un set bine dezvoltat de idei care propun o explicație pentru fenomenele observate.

Raționamentul inductiv trece de la premise specifice la o concluzie generală. Începe cu observarea fenomenelor din lumea naturală și derivă o lege generală.

Pasul 2: Pune o întrebare

Odată ce un cercetător a făcut observații și a efectuat cercetări de fond, următorul pas este să pună o întrebare științifică. O întrebare științifică trebuie să fie definită, testabilă și măsurabilă.

O abordare utilă pentru a dezvolta o întrebare științifică este: „Care este efectul…?” sau „Cum îl afectează X pe Y?”

Pentru a răspunde la o întrebare experimentală, un cercetător trebuie să identifice două variabile: variabila independentă și variabila dependentă.

Variabila independentă este variabila care este manipulată (cauza), iar variabila dependentă este variabila care este măsurată (efectul).

Un exemplu de întrebare de cercetare ar putea fi „Este scrierea de mână sau tastarea mai eficientă pentru păstrarea informațiilor?” Răspunsul la întrebarea de cercetare și propunerea unei relații între cele două variabile este discutat în pasul următor.

Pasul 3: Formulează o ipoteză (realizează predicții)

O ipoteză este o presupunere despre relația dintre două sau mai multe variabile. 

O ipoteză este o încercare de a răspunde la întrebarea dvs. de cercetare pe baza observației anterioare și a cercetării de fond. Teoriile tind să fie prea complexe pentru a fi testate dintr-o dată; în schimb, cercetătorii creează ipoteze pentru a testa aspecte specifice ale unei teorii.

De exemplu, un cercetător ar putea întreba despre legătura dintre somn și performanța educațională. Elevii care dorm mai puțin au rezultate mai proaste la testele de la școală?

Este crucial să ne gândim la diferite întrebări pe care le-ar putea avea despre un anumit subiect pentru a formula o ipoteză rezonabilă. Ar fi de ajutor dacă s-ar lua în considerare și modul în care s-ar putea investiga cauzalitățile.

Pasul 4: desfășoară un experiment (adună date)

Următorul pas în metoda științifică este să-ți testezi ipoteza și să colectezi date. Un cercetător va proiecta un experiment pentru a testa ipoteza și a aduna date care fie vor susține, fie vor respinge ipoteza.

Metodele exacte de cercetare folosite pentru a examina o ipoteză depind de ceea ce este studiat. Un psiholog ar putea utiliza două forme primare de cercetare, cercetare experimentală sau cercetare descriptivă.

Metoda științifică este obiectivă prin faptul că cercetătorii nu lasă ideile preconcepute sau părtinirile să influențeze colectarea datelor și este sistematică prin faptul că experimentele sunt conduse într-un mod logic.

Cercetare experimentală

Cercetarea experimentală este utilizată pentru a investiga asocierile cauză-efect între două sau mai multe variabile. Acest tip de cercetare controlează sistematic o variabilă independentă și măsoară efectul acesteia asupra unei variabile dependente specificate.

Cercetarea experimentală implică manipularea unei variabile independente și măsurarea efectului (efectelor) asupra variabilei dependente. Este important să repetați experimentul de mai multe ori pentru a vă confirma că rezultatele sunt corecte și consecvente.

Unul dintre avantajele semnificative ale acestei metode este că le permite cercetătorilor să determine dacă modificările unei variabile cauzează schimbări una în cealaltă.

În timp ce experimentele în psihologie au de obicei multe părți mobile (și pot fi relativ complexe), o investigație ușoară este mai degrabă fundamentală. Totuși, le permite cercetătorilor să specifice asocierile cauză-efect între variabile.

Cele mai multe experimente simple folosesc un grup de control, care implică cei care nu primesc tratamentul, și un grup experimental, care implică cei care primesc tratamentul.

Un exemplu de cercetare experimentală ar fi atunci când o companie farmaceutică dorește să testeze un nou medicament. Ei dau unui grup un placebo (grup de control), iar celuilalt pilula propriu-zisa (grup experimental).

Cercetare descriptivă

Cercetarea descriptivă este utilizată în general atunci când este dificil sau chiar imposibil să controlezi variabilele în cauză. Exemplele de analiză descriptivă includ observația naturalistă, studiile de caz și studiile de corelație.

Un exemplu de cercetare descriptivă include sondaje telefonice pe care marketerii le folosesc adesea. Deși de obicei nu le permit cercetătorilor să identifice cauza și efectul, studiile corelaționale sunt destul de comune în cercetarea psihologică. Ele fac posibilă identificarea asocierilor între variabile distincte și măsurarea solidității acestor relații.

Pasul 5: Analizează datele și trage concluzii

Odată ce un cercetător a proiectat și realizat investigația și a colectat suficiente date, este timpul să inspecteze aceste informații adunate și să judece ceea ce a fost găsit. Folosind analize și statistici, cercetătorii pot rezuma datele, interpreta rezultatele și pot trage concluzii pe baza acestor dovezi.

După finalizarea experimentului, puteți colecta măsurătorile și analiza datele folosind statistici. Pe baza rezultatelor, fie vă veți respinge, fie vă veți confirma ipoteza.

Analizează datele

Deci, cum stabilește un cercetător ce înseamnă rezultatele studiului lor? Analiza statistică poate susține sau respinge ipoteza unui cercetător și poate fi folosită și pentru a determina dacă concluziile sunt semnificative din punct de vedere statistic.

Când se spune că rezultatele sunt „semnificative din punct de vedere statistic”, este improbabil ca aceste rezultate să se datoreze norocului sau întâmplării. Pe baza acestor respectări, anchetatorii trebuie să stabilească apoi ce înseamnă rezultatele.

Un experiment va susține o ipoteză în anumite circumstanțe, dar uneori nu reușește să fie veridic în alte cazuri.

Ce se întâmplă dacă evoluțiile unei investigații psihologice nu susțin ipoteza cercetătorului? Înseamnă că studiul a fost fără valoare. Pur și simplu pentru că rezultatele nu reușesc să apere ipoteza cercetătorului nu înseamnă că examinarea nu este utilă sau instructivă.

Acest tip de cercetare joacă un rol vital în sprijinirea oamenilor de știință să elaboreze întrebări și ipoteze neexplorate pe care să le investigheze în viitor. După ce au fost luate decizii, următorul pas este comunicarea rezultatelor cu restul comunității științifice.

Aceasta este o parte integrantă a procesului, deoarece contribuie la baza de cunoștințe generale și poate ajuta alți oameni de știință să găsească noi rute de cercetare de explorat.

Dacă ipoteza nu este susținută, un cercetător ar trebui să recunoască rezultatele experimentului, să formuleze o nouă ipoteză și să dezvolte un nou experiment.

Trebuie să evităm orice referire la rezultatele care demonstrează o teorie, deoarece aceasta implică o certitudine de 100% și există întotdeauna șansa ca dovezi să poată respinge o teorie.

Trage concluzii și interpretează datele

Atunci când observațiile empirice nu sunt de acord cu ipoteza, trebuie luate în considerare o serie de posibilități. Este posibil ca teoria să fie incorectă, caz în care trebuie modificată, astfel încât să explice pe deplin datele.

Alternativ, s-ar putea ca ipoteza să fi fost slab derivată din teoria originală, caz în care oamenii de știință se așteptau să se întâmple un lucru greșit.

S-ar putea, de asemenea, că cercetarea a fost prost condusă, sau a folosit o metodă inadecvată sau au existat factori în joc pe care cercetătorii nu i-au luat în considerare. Aceasta va începe din nou procesul metodei științifice.

Dacă ipoteza este susținută, cercetătorul poate găsi mai multe dovezi pentru a-și susține ipoteza sau poate căuta contra-dovezi pentru a-și consolida și mai mult ipoteza.

În oricare dintre scenarii, cercetătorul ar trebui să-și împărtășească rezultatele cu comunitatea științifică mai mare.

Pasul 6: Partajează rezultatele

Una dintre etapele finale ale ciclului de cercetare presupune publicarea cercetării. Odată ce raportul este redactat, cercetătorul(i) poate(i) să trimită lucrarea pentru publicare într-un jurnal corespunzător.

De obicei, acest lucru se face prin scrierea unei descrieri a studiului și publicarea articolului într-un jurnal profesional sau academic. Studiile și concluziile muncii psihologice pot fi văzute în reviste revizuite de colegi, cum ar fi Developmental Psychology, Psychological Bulletin, Journal of Social Psychology și multe altele.

Oamenii de știință ar trebui să-și raporteze constatările prin redactarea unei descriere a studiului lor și a oricăror descoperiri ulterioare. Acest lucru le permite altor cercetători să se bazeze pe cercetarea actuală sau să reproducă rezultatele.

După cum a subliniat Asociația Americană de Psihologie (APA), există o structură tipică a unui articol de jurnal care urmează un format specificat. În aceste articole, în calitate de cercetător va trebui:

• Să scrii o scurtă narațiune și contextul cercetărilor anterioare
• Să formulezi ipoteze
• Precizează cine a participat la studiu și cum au fost aleși
• Scrie definiții operaționale pentru fiecare variabilă
• Explică măsurile și metodele utilizate pentru colectarea datelor
• Descrie cum au fost interpretate datele colectate
• Discută ce înseamnă rezultatele
• O înregistrare detaliată a studiilor psihologice și a tuturor studiilor științifice este vitală pentru a explica în mod clar pașii și procedurile utilizate pe parcursul studiului. Pentru ca și alți cercetători să încerce acest experiment și să reproducă rezultatele.

Procesul editorial utilizat de reviste academice și profesionale garantează că fiecare articol trimis este supus unei evaluări amănunțite de către colegi pentru a asigura că studiul este solid din punct de vedere științific. Odată publicată, ancheta devine o altă piesă din puzzle-ul actual al „bazei” noastre de cunoștințe pe acel subiect.

Acest ultim pas este important deoarece toate rezultatele, indiferent dacă au susținut sau nu ipoteza, pot contribui la comunitatea științifică. Publicarea observațiilor empirice duce la mai multe idei care sunt testate față de lumea reală și așa mai departe. În acest sens, procesul științific este circular.

O înregistrare detaliată a studiilor psihologice și a tuturor studiilor științifice este vitală pentru a explica în mod clar pașii și procedurile utilizate pe parcursul studiului. Pentru ca și alți cercetători să încerce acest experiment și să reproducă rezultatele.

Procesul editorial utilizat de reviste academice și profesionale garantează că fiecare articol trimis este supus unei evaluări amănunțite de către colegi pentru a asigura că studiul este solid din punct de vedere științific.

Odată publicată, ancheta devine o altă piesă din puzzle-ul actual al „bazei” noastre de cunoștințe pe acel subiect.

Replicând studiile, psihologii pot reduce erorile, pot valida teorii și pot obține o înțelegere mai puternică a unui anumit subiect.

Pasul 7: Repetă metoda științifică (iterație)

Acum, dacă ipoteza cuiva se dovedește a fi corectă, găsește mai multe dovezi sau găsește contra-dovezi. Dacă ipoteza cuiva este falsă, creează o nouă ipoteză sau încearcă din nou.

S-ar putea dori să-și revizuiască prima ipoteză pentru a face un experiment de nișă de proiectat sau o altă întrebare specifică de testat.

Uimirea metodei științifice este că este un proces cuprinzător și simplu pe care oamenii de știință, și toată lumea, l-ar putea utiliza din nou și din nou.

Așadar, trage concluzii și repetă pentru că metoda științifică este nesfârșită și niciun rezultat nu este niciodată considerat perfect.

Metoda științifică este un proces care:

• Face o observație.
• Formează o ipoteză.
• Face predicții.
• Aplică experimente pentru a testa ipoteza.

  Procedura de repetare a metodei științifice este crucială pentru știință și pentru toate domeniile cunoașterii umane.

Dacă vrei să știi cum să-ți scrii cercetarea… te invit în programul Diplomade10.

Descoperă mai multe pe butonul albastru.

Salut,

Sunt Lorena și sunt primul coach de scriere academică din România.

Sunt doctor în economie și am finalizat și un program de postdoctorat la o universitate de renume.

Din 2021 am devenit fondatoarea Diplomade10.ro.

Am fondat această școală pentru a-i ajuta pe studenți, masteranzi și doctoranzi să scape de teama de ce vor scrie în lucrare și mai ales cum vor scrie.

Este nevoie să evoluăm în domeniul cercetării, să venim cu noi soluții pentru a face o lume mai bună.

Dacă ai orice nelămuriri, te rog să-mi scrii.